Pe data de 25 Noiembrie este Ziua Mondiala de Eliminare a Violentei Asupra Femeilor. De ce am preferat sa organizam Buy Nothing Day [Ziua Fara Cumparaturi] decat ceva pentru 25 noiembrie? Nu e atat de lesne de inteles dar voi face o mica paralela spre a ne putea intelege motivele. Ziua Mondiala de Eliminare a Violentei Asupra Femeilor a fost marcata pe 25 noiembrie inca din 1981, dar declarata in mod oficial abia in 1999. In fine, ideea e ca aceasta zi este aproape la fel de „cunoscuta” ca si cea din data de 1 decembrie si anume Ziua Mondiala Anti-SIDA. Este la fel ca o sarbatoare nationala; se fac demonstratii, manifestatii etc. si ceea ce presupune aceasta zi reprezinta chestiuni de ordin moral pe care lumea le stie. Oricine stie ca violenta nu e buna, nu? Si poate unii activisti [sau, mai bine zis, activiste] se leaga de violenta asupra femeii. In orice caz, revenind, Ziua Fara Cumparaturi este atat de putin raspandita incat nici nu era cunoscuta deloc in Romania. In mod mai mult sau mai putin oficial a fost marcata pe la mijlocul deceniului trecut, aceasta fiind „creata” de grupuri de oameni care poate nu au iesit prea mult in lumina. Este ceva nou, lumea nu prea stie cu ce se mananca [vorba vine] si este ocazia de a deschide ochii oamenilor in fata unei problemei cat se poate de actuale si anume societatea de consum.
Asadar, ziua de 24 noiembrie 2007 a gazduit in Targu Mures aceasta „activitate„. Ideea poate ca parea un pic radicala la inceput, dar de fapt era menita mai degraba sa convinga oamenii sa nu mai cumpere in exces si sa nu-si faca un hobby din asta; in fiecare sfarsit de saptamana familii intregi au program de „shopping„. Este chiar stupid, caci uita ca ar putea sa faca lucruri mult mai interesante si mai productive in acelasi timp. Sfarsitul de saptamana este perioada in care te poti recrea. Nu gasesc logic sa consideri cumparaturile un mod de recreere si astfel am inchiriat incaperea de la parter si subsolul bastionului dogarilor din cetatea medievala, spre a oferi celor interesati un loc de destindere unde poti lua lucruri acasa fara vreo tranzactie implicata. Am avut 5 standuri pregatite si anume: un stand unde am putut servi lumea cu ceai, cafea si saratele, unul de carti, fanzine, flyere si postere [dintre care puteau fi luate acasa orisicate], un alt stand cu jocuri pe PS2 ce puteau fi jucate la fata locului, un stand unde iti puteai face imprimeuri pe orice material folosind sabloanele si vopselele noastre, iar un altul unde ti-ai fi putut instala un sistem de operare liber GNU/Linux pe un computer mai vechi. La subsol s-a pregatit spatiul pentru proiectii de filme artistice si documentare, mai mult pe teme sociale sau politice care a tinut intreaga zi pana la plecarea vizitatorilor.
Pana acum am facut doar activitati mai simple si astfel lumea ar fi trebuit sa fie mai atrasa de prezenta activitate intreprinsa, prima cu adevarat „completa„.
In ciuda increderii pe care ar fi trebuit sa o avem fata de aceasta zi si ce cuprinde ea, s-a dovedit a nu fi cum s-ar fi asteptat. Dar a iesit totusi bine fiindca nu ne asteptam la mai mult, obisnuiti fiind si am invatat ca trebuie perseverat; cu timpul vor veni macar cateva persoane in plus. Totusi, pentru a avea un asemenea rezultat, acest gen de activitati trebuie facute la un interval cat mai mic de timp ca lumea sa invete pe parcurs despre ce este vorba etc. Intr-adevar, cei care au fost prezenti au fost foarte incantati de acest lucru. Au fost si multi oameni care au intrat dar nu au putut sta deoarece aflasera intamplator de acest lucru si aveau alte planuri. Atmosfera a fost cat se poate de placuta; au fost multi oameni carora nu le-a venit sa creada ca dam cartile pe gratis, multi s-au jucat incontinuu pe PS2 [pana la plecare, mai precis], la imprimeuri foarte multi din vizitatori au inceput sa si le faca singuri si sa faca chiar si pentru ceilalti vizitatori, iar la GNU/Linux publicul a fost surprins de inovatiile superioare ale desktopului de Linux care ruleaza Beryl.
La un moment dat au venit trei persoane si au inceput sa se uite la ce era la standul de carti si au intrebat pe cei de-acolo daca facem parte dintr-o organizatie. Li s-a spus ca nu suntem o organizatie ci un grup de persoane cu interese comune. Au mai intrebat daca noi am scris fanzinele si au inceput sa puna din ce in ce mai multe intrebari despre tot evenimentul pe care l-am organizat. Le-a placut ideea si au zis ca ar fi frumos sa organizam mai des asemenea evenimente (si noi am vrea numai nu avem timpul si resursele necesare). Ei au crezut ca am primit un ajutor de la primarie in privinta locului dar le-am zis ca am fost nevoiti sa-l inchiriem. La sfarsit au zis ca sunt de la un ziar local si au intrebat daca ne deranjeaza daca vor scrie un articol.
La standul de carti, fanzine, flyere, postere la inceput lumea venea si doar privea fiind prea putin interesati. Probabil ca era perioada de inceput a oricarui eveniment: te duci, dai o tura sa vezi ce este, mai schimbi 2-3 vorbe cu cineva etc. Din pacate am avut putine carti dar speram ca au compensat fanzinele. Primul vizitator a stat minute bune si s-a uitat oprindu-se la o carte dar nu a indraznit sa o ia. Dupa cateva minute s-a intors si a fost mai indraznet intrebandu-i pe cei de la stand daca poate lua o carte si a fost informat ca poate lua ce vrea. Dupa ce si-a ales cateva carti a intrebat daca sunt pe gratis si cand a auzit ca sunt pe gratis nu i-a venit sa creada. Apoi a inceput lumea sa vina in numar cat mai mare si tot rasfoiau ce vedeau pe masa; unii chiar au luat cate ceva, altii preferand sa stea acolo sa citeasca. Cele care s-au luat cel mai repede au fost cartile lui Malatesta,”La cafenea” (pacat ca am avut numai doua). Cativa si-au facut un „mini pachet” cu cate un exemplar din ce era pe masa. Speram sa fie mai receptiva lumea in privinta lecturii de acest gen dar se pare ca tinerii prefera alte activitati. Cei care si-au luat cate ceva acasa speram sa le citeasca si sa le dea mai departe.
Standul de imprimeuri initial era vorba sa fie un stand de care se ocupau cativa oameni, la care se puteau imprima sabloane pregatite pentru actiune, daca iti aduceai material cu tine sau direct obiectul de vestimentatie pe care voiai sa-ti imprimi. Oamenii care veneau au inceput sa se simta in largul lor, sa-si faca propriile sabloane, sau chiar sa picteze direct pe material. Atmosfera lejera i-a incurajat pe multi sa invete sa-si faca singuri imprimeurile.
In cadrul standului GNU/Linux am prezentat diferite distributii gratuite de Linux (Ubuntu, Xubuntu, Slax, Puppy Linux, Elive) de pe LiveCD-uri, alternative opensource la programele populare de Windows (Pidgin IM, browserul Firefox, Totem media player, Beryl desktop environment), wireless roaming (o functie a Linuxului de a se conecta fara intermitente la internet hotspoturi din oras, adica internet gratuit). Oamenii sunt reticenti din lipsa de publicitate a sistemelor GNU/Linux, deoarece comunitatiile care lucreaza la el sunt non-profit si nu-si permit sa faca campanii publicitare de milioane de dolari. Pana acum 3-4 ani nimeni nu pomenea nimic de Linux pentru calculatoare de uz personal, ci doar pentru servere, inca un lucru care declanseaza reticienta, dar suntem multumiti de prima actiune de genul si cu timpul oamenii pot fi sensibilizati sa treaca peste precognitii de genul „Daca dai un ban, stii ca-i de calitate”.
Proiectiile au inceput cu putin timp dupa orele 15:00, cand s-a adunat totusi putina lume. Am avut la inceput o lista fixa de filme pe care le-am fi proiectat si ordinea in care am fi facut acest lucru, dar pana la urma n-am mai tinut cont de lista si le-am pus aleatoriu cu o pauza de cate 10-15 minute dupa fiecare film. La proiectii au stat doar oamenii care au fost chiar interesati caci restul puteau intreprinde alte activitati „sus”, adica la standuri. Din pacate la subsol era destul de frig, mai ales ca nu am avut incalzire si astfel doar putini s-au sacrificat sa stea in frig pentru a viziona. Filmele proiectate au fost dupa cum urmeaza: A Burning Rage (Anti-copyright – 2006), 1984 (UK – 1984), Salud y Solidaridad (Scotland – 2007), A Clockwork Orange (UK – 1971) si This Revolution (USA – 2005).
S.
sindicatul 